luni, 12 ianuarie 2009

Bucurestiul Turistico Tratamentistic (BTT)

De ceva vreme,

sa tot fie de acum ani buni, insomniac fiind cu patalama la mina, din cauze profesionale, adica schimbari frecvente de fus orar, ma bucur de insomnii la ore la care oamenii ori fac dragoste cu vecina de pat, ori motaie cu capul pe birou la schimbul trei.
Asa ca, sperind intr-un somn ce v-a sa vina mai tirziu, ascult si privesc emisiunile de noapte care fac rezumatul ziarelor de miine, ce-mi vor spune ce a fost ieri.

Asa ca il ascult pe Mircea.
E golanul mucalit ce imi reaminteste fericirea de a fi Roman.
Mircea, este copilul inconstient care striga: Imparatul este gol.
Este un fel de Tanase, croindu-si propriul Carabus, de neoprit se pare, satisfacind orgoliile noastre si cistigindu-si existenta.

Ma bucur ca exista, si il depling ca face asta.
Pamfletul politic, spunea odata marea actrita Stela Popescu, are inconvenientul major ca se uita repede.
Putine “glume” fac cariera.
Viata ne arunca zilnic atit de mult necaz, ca uitam repede pentru ce am plins ieri, pentru a face loc plinsului de azi.

Azi, Mircea vorbea despre turismul Balnear ce o sa creasca in Bucuresti, turismul de wellness( Mircea la tradus ca turismul de fericire, in care te simti bine)- mie mi-a trecut prin minte cuvintul un alt cuvint care se termina in -less, homeless ( vagabond, fara casa).
Acest turism de fericire, pe baza de izvoare adecvate ( calde/ minerale)traititoare in subsolul orasului, (or fi de la canalizarile sparte ?) vor aduce incasari atit prin servicii turistice/cosmetice/geriatrice cit si prin cele de intretinere auto si funerare.
Si ne-a reamintit , daca mai era nevoie, ca descoperirea orasului se face incet, la pas.Vorbesc despre venirea dinspre Otopeni.
Ceea ce ai uitat draga Mircea, dincolo de magnificul Cladirii Sosiri a Aeroportului, si lungul drum catre casa, este faptul ca esti intimpinat nu de rude, ci de soferi de taxi amabili .
I-ai remarcat ?
Si pentru ca tot facusi vorbire de mica ta vacanta All-inclusive cu doar 500 E/saptamina, iti aduci cumva aminte ce frumos e Bucurestiul noaptea, cind il privesti prin hubloul avionului ?

Eu aud de ce va ani anuntul: Stimati pasageri, in 5 minute aterizam pe Aeroportul International Henri Coanda, va rugam legati-va centurile.
Crede-ma, mereu ma surprind fiindu-mi dor de oras, dar nu reusesc sa vad decit un imens spatiu gol – a se citi intunecat/ neluminat.

Are dreptate saracul, e mai greu intratul/iesitul din Bucuresti, decit decit deflorarea unei domnisoare. Si cu mult mai trist.
Cind o sa gasiti pe undeva un tur al orasului sa-mi spuneti sa ma inscriu si eu.

Pentru 100 de puncte, numiti trei capitale europene unde nu exista un tur al orasului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu